Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă duminică, în marile orașe, pentru a striga furioși un mare „nu” în fața ideilor ministrului Justiției Florin Iordache și ale PSD, pentru care ideea de justiție implică eliberarea de îndată a câtorva mii de infractori condamnați, dar și desființarea printr-o răsucire de pix a Codului Penal, a unor infracțiuni care îi vizează în special pe reprezentanții autorității statului și pentru care, implicit, sunt cercetați sau condamnați o mulțime de politicieni corupți – mă refer la abuzul în serviciu, dar și la conflictul de interese. Nu s-a strigat „Jos Guvernul Grindeanu”, dar s-au strigat niscaiva lucruri neplăcute la adresa PSD, pentru că Florin Iordache este un mândru ministru numit de PSD în guvern, iar puterea politică este acum în mâinile PSD și a aliaților săi.
Cum a înțeles să reacționeze PSD după această pată pe reverul unei guvernări de nici măcar o lună, câștigată cu o susținere masivă de 46% dintre votanții care au ieșit la urne? Printr-o manipulare ieftină.
Trec rapid peste manipulările grotești, cărora le pot cădea pradă doar cei mai săraci cu duhul și fără discernământ dintre români, promovate de televiziunile de casă ale PSD, care au susținut că cei care au ieșit duminică să protesteze au fost plătiți, inclusiv patrupedele lor lătrătoare (dar pisicile, domnilor, pisicile cui le-ați lăsat, că astea zgârie rău și mai și scuipă când le apucă pandaliile?), sau că există o corelare între incendiile de la cluburile Colectiv și de la Bamboo, respectiv protestele care le-au urmat – chiar nu există niciuna logică.
Mă opresc un pic asupra manipulării promovate chiar de președintele PSD Liviu Dragnea, care proaspăt întors de la chermezele plătite și lipsite de orice miză, alta în afară de a-ți face poze în prezența președintelui Donald Trump, a găsit de cuviință să asemuiască protestele de ieri cu o mineriadă și cu „un început de lovitură de stat” (aici s-a abținut un pic, nu a vorbit de o lovitură de stat „în desfășurare”, precum televiziunile de partid, ci doar de un căpețel, așa). Probabil că domnul președinte Ion Iliescu s-a înviorat brusc la auzul acestor vorbe, apoi a izbucnit în râs. Liviule, nu știi ce vorbești, i-o fi zis, măcar în sinea domniei sale.
Această retorică agresivă a fost încurajată ca gazul pe foc de către președintele Klaus Iohannis, care a găsit și dumnealui de cuviință să descindă în Piața Universității, la o baie de mulțime. Nu consider că a fost o mișcare prea inteligentă din partea sa. Președintele și-a exprimat clar și fără echivoc părerea despre proiectele PSD privind grațierea și modificarea Codurilor Penale. Nu avea ce să caute și în stradă, pentru a exprima această opinie, în fruntea unor oameni furioși care huiduiau partidul de guvernământ și ideile sale. Rolul său de președinte a fost depășit. În lipsa unor voci credibile și puternice din opoziție, înțeleg nevoia politică a lui Klaus Iohannis de a se poziționa ca un lider informal al Opoziției, dar ar putea să își aleagă mai bine momentele. În schimbul unei băi de mulțime, a agitat și mai mult apele, creând premisele unor scântei care nu folosesc nimănui.
Și ajungem la marea manipulare a PSD: acești protestatari (și câinii lor plătiți de forțele oculte) vor să împiedice PSD să își pună în aplicare programul de guvernare, pentru care a fost votat și adus la putere de milioane de români. Nimic mai fals. Nu a strigat nimeni împotriva măsurilor sociale, măririlor salariale sau tăierilor de taxe promovate de PSD. Oamenii s-au înfuriat împotriva unui singur proiect: cele două ordonanțe de la Justiție.
Nicăieri în programul de guvernare cu care PSD a venit la putere nu scrie că infracțiunile de abuz în serviciu sau de conflict de interese vor fi desființate de facto, golite de sensul înfăptuirii justiției împotriva lor. Nicăieri în acest program de guvernare nu scrie că hoții, demnitarii și politicienii care au furat statul român și implicit pe votanții PSD trebuie să fie iertați de pedepsele stabilite în instanțe și poftiți acasă din închisori. Nicăieri nu scrie că pedofilii de peste 60 de ani, violatorii cu copii de sub 5 ani în întreținere sau criminalele care sunt gravide trebuie să beneficieze de clemența reducerii pedepselor la jumătate.
Iată ce scrie în programul de guvernare al PSD, cel pe care, teoretic, votanții au pus ștampila: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme”. Mai scrie la capitolul Justiție despre „Politica Dialogului”: „Instituirea unui mecanism de dialog permanent între reprezentanții celor trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească”. Unde a existat acest dialog, când aceste proiecte normative au fost înfăptuite în secret și promovate pe agenda Guvernului pe ascuns, fără ca profesioniștii din Justiție să fie consultați? Unde este „dreptatea”, ca valoare „supremă” promovată de PSD?
Ca de obicei, lătrăii din PSD amenință acum cu mobilizarea activului de partid și scoaterea în stradă a și mai multor oameni decât au protestat acum. Nu mă îndoiesc că pot, operațiunea „Autobuzul” a fost inventată în România de PSD. Dar ce vor fi puși acei oameni să strige la un eventual astfel de miting de susținere? „Libertate pentru hoți”, „Susținem liberarea infractorilor condamnați”,„Dorim liber la furat în instituțiile publice”, „Susținem grațierea pedofililor și violatorilor de peste 60 de ani”? Cam greu.
În funcție de cum va formula Klaus Iohannis întrebările la referendumul pe care tocmai l-a anunțat, la fel de greu le va fi votanților PSD și să pună ștampila pe un răspuns favorabil acestor proiecte de subminare a justiției. Asta desigur dacă, învăluiți de manipulările de partid, nu vor spune da prezenței unui eventual hoț cu brevet de liber furt în propria primărie sau libertății unui criminal sau violator bătrân printre vecinii săi.
PS: Referendumul pe care președintele Klaus Iohannis a anunțat că îl va convoca este unul riscant. În primul rând, implică riscul deschiderii unei cutii a Pandorei cu privire la problemele care ar putea fi supuse la testul votului popular. În al doilea rând, adâncește grav un conflict politic între președinție și guvern, care apusese din epoca derapajelor lui Traian Băsescu și care, ca și atunci, se poate lejer lăsa cu un contrareferendum de demitere a președintelui. Și asta în condițiile de valabilitate a referendumului de acum (30% prezență), nu din 2012 (de 50% plus unu). În al treilea rând, rezultatul acestui referendum nu obligă PSD la nimic, conform legii, doar la păstrarea unei onorabilități politice de a nu se pune de-a curmezișul unui vot popular. Onorabilitate pe care vedem cu toții cum înțelege să și-o manifeste.